احتمالات عودة الحرب بين إيران وإسرائيل وأمريكا بين التصعيد والتهدئة
Rapoarte despre planuri americano-israeliene pentru lovituri noi asupra Iranului după alegerile din SUA și tensiuni în creștere în strâmtoarea Hormuz, în paralel cu medierea Qatarului și Pakistanului. Analiză a semnalelor de escaladare și detensionare și principalele scenarii.
Există tot mai multe semne că s-ar putea relua o confruntare militară largă între Iran pe de o parte și Statele Unite şi Israel pe de altă parte, la aproximativ opt luni de la declanşarea războiului la 28 februarie, întrucât rapoartele despre planuri de noi lovituri se intersectează cu o creştere a tensiunii în strâmtoarea Hormuz, în timp ce canalele de mediere între Washington şi Teheran nu s-au întrerupt.
Planuri pentru lovituri după alegerile din SUA
Rapoarte americane, citând oficiali şi surse informate, susțin că armatele americană şi israeliană au elaborat planuri concrete pentru a relua loviturile asupra Iranului după alegerile de la jumătatea mandatului programate pe 3 noiembrie, sub forma unei operaţiuni „scurte şi intense” care ar putea viza instalaţii nucleare, situri energetice şi depozite de rachete şi drone.
Potrivit aceloraşi rapoarte, planurile evită lovirea rafinăriilor petroliere din cauza îngrijorărilor legate de creşterea preţurilor la carburanţi, iar preşedintele american Donald Trump nu a luat încă o decizie finală, existând posibilitatea fie ca loviturile să fie efectuate în această lună, fie ca ele să fie anulate complet. Casa Albă nu a comentat aceste planuri.
Trump a blocat o lovitură israeliană
Surse informate au declarat că prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu plănuia lovituri ample asupra Iranului la începutul acestei luni, care ar fi vizat instalaţii nucleare, sedii guvernamentale şi infrastructură civilă, inclusiv centrale electrice, însă Trump a fost împotriva reaprinderii războiului înainte de alegerile americane, astfel încât operaţiunea a fost amânată. Trump anunţase, pe 8 ale acestei luni, că ţara sa nu va relua loviturile asupra Iranului înaintea alegerilor.
În cele mai recente declaraţii, Trump a negat existenţa unor negocieri cu Teheranul, limitându-se să spună că „ceva” se va întâmpla în legătură cu Iranul „destul de curând”.
Hormuz... primul câmp al tensiunii
Pe plan practic, Gărzile Revoluţionare ale Iranului au anunţat că trei petroliere au lovit mine marine în sudul strâmtorii Hormuz şi au luat foc, afirmând că acestea urmau un traseu pe care îl considerau „ilegitim” şi că unul dintre ele transporta circa două milioane de barili de petrol brut, însă această relatare nu a putut fi verificată independent.
Într-un alt semn al îngrijorării americane, Departamentul de Stat al SUA a emis ordine de plecare pentru unii diplomaţi şi familiile lor de la misiunile americane din Arabia Saudită, concomitent cu intensificarea atacurilor asupra regatului din Yemen.
Medierea qataro-pakistaneză rămâne activă
În schimb, „ministrul de externe american” Marco Rubio a salutat eforturile de mediere conduse de state precum Qatar şi Pakistan, subliniind că orice acord trebuie să împiedice Iranul să deţină o armă nucleară şi că decizia finală aparţine lui Trump.
Ministrul de externe iranian Abbas Araghchi a declarat că negocierile indirecte cu Washingtonul continuă prin intermediul mediatorilor, printre care Pakistan şi Qatar, afirmând că ţara sa este angajată în căutarea „unei soluţii paşnice care păstrează demnitatea”, dar că este „pe deplin pregătită să se apere”.
Preşedintele iranian Masoud Pezeshkian a spus că Washingtonul nu poate aştepta un dialog cu Teheranul în timp ce impune asediu şi lansează ameninţări, adăugând: „Nu puteţi închide toate căile şi ameninţaţi, şi în acelaşi timp doriţi dialog”.
Factori care împing spre escaladare
- Existenta unor planuri militare gata pregătite la Washington şi Tel Aviv şi presiunea repetată israeliană pentru reluarea loviturilor.
- Continuarea asediului maritim american asupra porturilor iraniene şi eşecul implementării memorandumului de înţelegere semnat în iunie privind navigaţia în strâmtoarea Hormuz.
- Persistenţa condiţiilor iraniene, inclusiv încheierea asediului asupra porturilor sale, ridicarea sancţiunilor asupra exporturilor sale petroliere şi oprirea acţiunilor ostile pe toate fronturile, precum şi afirmaţia că uraniul îmbogăţit nu va părăsi teritoriul său.
- Incidentele cu petrolierele în Hormuz şi extinderea amplorii atacurilor în regiune.
Factori care împing spre detensionare
- Dorinta lui Trump de a evita un război nou înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului şi îngrijorarea sa privind creşterea preţurilor la energie.
- Persistenţa canalelor indirecte prin Qatar şi Pakistan şi salutul public al Washingtonului faţă de ele.
- Confirmarea de către Teheran că uşa pentru o soluţie paşnică rămâne deschisă, în ciuda rigidităţii sale în privinţa condiţiilor.
Care sunt scenariile posibile?
Primul scenariu: O lovitură americano-israeliană scurtă şi intensă după 3 noiembrie, cel mai probabil urmată de un răspuns iranian cu rachete şi o intensificare suplimentară în strâmtoarea Hormuz, ceea ce ar afecta preţul petrolului şi securitatea navigaţiei în Golful Persic.
Al doilea scenariu: Succesul medierii în obţinerea unui acord provizoriu care să redeschidă parţial navigaţia în schimbul relaxării asediului — un drum care se loveşte însă de fâşia largă de diferenţe între condiţiile iraniene şi cererile americane privind dosarul nuclear.
Al treilea scenariu: Rămânerea într-o stare de „nici război, nici pace” cu incidente izolate în Hormuz şi ameninţări reciproce, folosirea ameninţării cu lovituri ca pârghie de negociere, până când Trump îşi va lua decizia.
Zilele care urmează după alegerile americane rămân decisive pentru direcţie, rapoartele confirmând că decizia revenirii la război rămâne în continuare doar la latitudinea preşedintelui american.
